Istoria Aradului
Anul 1068 este anul cand Aradul este pentru prima data consemnat in documente.
Vechea cetate dacica era parte din statul lui Burebista si implicit din regatul lui Decebal datand din secolul IV i.H.si trecand dupa 106 d.H. sub ocupatie romana. Regatul ungar isi intinde dominatia asupra Aradului in sec. al XI-lea, acesta fiind atestat ca oras in anul 1329. Otomanii au cucerit orasul in 1552,singura sa perioada de independenta a fost in timpul lui Mihai Viteazul(1595-1615).
In 1687 Aradul este cucerit de Imperiul Habsburgic. In 1834 Aradul isi castiga independenta,intre anii 1867-1918 fiind parte integranta din Imperiul Austro-Ungar. Aradul a intrat sub administratie romaneasca in 17 mai 1918 odata cu patrunderea corpului 6 vanatori al armatei romane in oras.Istoricul roman Nicolae Iorga compara orasul Arad cu Viena in timpul calatoriei sale de documentare din 1906,aceasta fiind o dovada a infloririi sale economice. In 1870 Aradul era cel mai populat oras al Transilvanei avand o populatie de peste 32.000 de locuitori.
Ca urmare a infloririi economice au aparut obiective importante ca :fabrica de confectii (1867), fabrica de gaz (1868), fabrica de caramida si tigla (1869) si fabrica de mobila (1878). Fabrica de mobila infiintata in 1890 de Laurentiu si Lengyel a devenit cu 1910 una din cele mai vestite fabrici din Europa. Fabrica de locomotive si vagoane Ioan Weitzer au fost infiintate in anul 1892, iar uzina Marta infiintata in acelasi an producea in 1909 motoare de masini.Intreprinderea de Vagoane Astra a urmarit in zilele noastre fuziunea acestora fabricand de asemenea avioane.
Fabrica de tricotaje numita azi Tricoul Rosu a fost construita in 1918. In acea perioada Transporturile au inflorit si ele.Aradul a fost in plina ascensiune dupa Marea Unire plasandu-se pe locul al patrulea in Romania in 1937, avand peste 4.000 de firme inregistrate la Camera de Comert. In 1949 a fost infiintata uzina Aris prin fuziunea a sase fabrici. Noi ramuri industriale s-au dezvoltat odata cu structuri aferente ca: fabrica de jucarii (1959), fabrica de ceasuri (1960) si combinatul chimic (1971).
